Îi suntem foarte recunoscători papei Francisc pentru că, în cadrul Jubileului, a stabilit un moment dedicat mișcărilor, asociațiilor și noilor comunități, moment organizat cu ocazia Rusaliilor, așa cum a făcut în anul 1998 sfântul Ioan Papa al II-lea, când a dorit să întâlnească, pentru prima dată în piața Sfântul Petru, mișcările ecleziale.
Cu acea ocazie, don Giussani a intervenit spunând: „Misterul ca îndurare rămâne ultimul cuvânt chiar și asupra tuturor posibilităților teribile ale istoriei”. O afirmație care se arată a fi dramatic de valabilă azi, în momentul în care războiul a atins dimensiuni mondiale și diviziunile par să facă imposibil dialogul și întâlnirea dintre popoare și culturi, chiar în interiorul societății noastre. Tocmai de aceea, recunoaștem valoarea profetică a primelor intervenții ale papei Leon al XIV-lea, care s-a adresat poporului cu primele cuvinte rostite de cel Înviat: „Pacea să fie cu voi toți!”, și nu a tăinuit sacrificiul pe care-l presupune darul unei „păci dezarmate și dezarmante”. O rechemare, cea din urmă, care reia și dezvoltă pozițiile exprimate de Biserică în ultimele decenii, și pe care dorim să o ascultăm cu atenție pentru a o putea primi în sufletul nostru și pentru ca aceasta să devină parte din noi prin rațiunile sale profunde.

Alegerea papei Leon al XIV-lea ne face să gustăm frumusețea continuității experienței creștine sub conducerea Bisericii, chiar și în cadrul unor sensibilități care pot fi diferite. În primele sale intervenții de pe Scaunul papal, dar chiar și în biografia sa, par să se conjuge, de fapt, fidelitatea față de doctrina tradițională și imboldul profetic în fața noilor provocări ale modernității, dar și elanul misionar și deschiderea umană față de cei mai îndepărtați și mai slabi. Asta indică acțiunea Spiritului Sfânt, care, prin voci diferite, comunică o singură veste, așa cum, de altfel, am putut vedea cu ocazia Conclavului, în care o majoritate foarte mare s-a impus într-un interval realmente foarte scurt, contrar celor presupuse de destul de mulți comentatori.

Comunione e Liberazione este parte integrantă a acestei Biserici pe drum și suntem entuziasmați de invitația lansată de papa Leon, aceea de a face să fie a noastră „prima sa mare dorință: o Biserică unită, semn al unității și al comuniunii, care să devină fermentul pentru o lume reconciliată” (omilia din 18 mai cu ocazia începutului ministerului petrin). De fapt, în intervențiile rostite până acum, Sfântul Părinte a reluat și a dezvoltat ceea ce se regăsește deja în motto-ul său augustinian (in Illo uno unum), invitându-ne fără încetare să fim uniți, în calitate de Biserică a lui Cristos, pentru a fi „semn al păcii pentru toți, în societate și în lume” (Jubileul familiilor, 1 iunie). În acest apel la unitate și la pace recunoaștem o profundă continuitate cu papa Francisc, care, în cursul audienței acordată mișcării Comunione e Liberazione în 2022 ne invitase, în mod precis, să-l însoțim în „profeția pentru pace”, și, ulterior, ne-a atras atenția de mai multe ori asupra importanței unității. Reiese tot mai clar că această invitație are o importanță crucială în etapa istorică actuală, în care chiar unitatea Bisericii constituie o profeție de pace întrucât este un semn al prezenței carnale a lui Dumnezeu în lumea lichidă de azi, un avans al împlinirii gloriei lui Cristos.
Din acest motiv, ne simțim parte integrantă a unei Biserici chemate să înfrunte provocări noi și complexe, care azi ne invită să continuăm să ne dedicăm educației tinerilor, căreia don Giussani și-a dedicat toată viața, chiar și prin noi forme. Mai ales, cred că este necesar să identificăm parcursuri educaționale capabile să interacționeze în mod inteligent cu noile tehnologii, astfel încât acestea să poată favoriza dezvoltarea dimensiunii relaționale a persoanei și nu, dimpotrivă, să accentueze acea reducție individualistă azi atât de prezentă. Mi se pare o condiție indispensabilă pentru edificarea unei societăți cu adevărat libere.

Suntem nerăbdători să ascultăm cuvintele pe care papa Leon al XIV-lea va dori să ni le adreseze pentru a-l putea urma și pentru a merge împreună cu el. Deja de pe acum, suntem siguri că alegerea sa constituie un dar pentru noi creștinii, dar și pentru restul lumii, care așteaptă – adesea fără să știe – o certitudine, o veste plină de speranță. Urarea noastră este ca acest Jubileu, dedicat tocmai speranței, să fie o ocazie pentru toți cei care, dinăuntrul și din afara Bisericii, vor începe să asculte.

Tocmai în acest sens, îmi permit o ultimă observație. A vorbi azi despre speranță pare o iluzie naivă, și chiar așa ar fi dacă ea ar depinde de capacitățile noastre sau de performanțele noastre. Nu întâmplător, don Giussani încheia intervenția sau din 1998 cu aceste cuvinte: „Existența se exprimă, ca ideal ultim, în cerșire. Adevăratul protagonist al istoriei este cerșetorul: Cristos cerșetor al inimii omului și inima omului cerșetoare a lui Cristos”. Numai certitudinea unui destin bun poate întemeia speranța.
Așadar, o „sărăcie a duhului” este darul pe care dorim să-l cerem mai ales pentru noi înșine, și aceasta este atitudinea cu care, alături de toate celelalte mișcări, vrem să participăm la Veghea de Rusalii cu Sfântul Părinte.

Din Avvenire, 7 iunie 2025
Sursa: https://www.avvenire.it/speciali/pagine/la-pentecoste-dei-movimenti-con-il-papa-insieme-per-un-annuncio-di-speranz